Archive for the ‘povesti lucide’ Category

  Ne-am început relaţia într-un mod generic. L-am observat în camera prietenei mele, aflat întâmplător la petrecere. Mi-a urmărit toată noaptea buzele. I-am urmărit toată noaptea ochii. Vorbea în citate, şi contrazicea orice îl dezminţea pe el ca personaj. A doua zi, s-a oferit să mă conducă acasă. Mi-era rău. Avea ochii roşii. Dimineaţa era [...]

Din jurnalele unui Personaj.

Posted: November 29, 2011 in povesti lucide

  Nu îmi place să scriu despre mine. Nu pentru că mi se pare redundant, că vezi doamne, m-aş cunoaşte. Nu-mi place să scriu despre mine pentru că mi-e frică de ce o să aflu. Ezit zile întregi să mă uit în oglinda subconştientului meu, foaia asta, pentru că mi-e teamă că o să aflu [...]

Dimineţi, tăceri şi ploi

Posted: October 25, 2011 in povesti lucide

Dimineţile noroase sunt preferatele mele. Mă trezesc şi stau momente întregi, parc-ar fi ore, secvenţe, stau şi-ţi privesc corpul nud şi albicios, pe care reflexiile norilor se joacă. Vântul loveşte insistent crengile copacilor. Parcă n-aş pleca, afară-I frig, iar patul ăsta, încălzit de noi o noapte-întreagă, mă îmbie la somn şi visare. Ţigara de dimineaţă [...]

Zero

Posted: October 10, 2011 in povesti lucide

  Zero   It’s not so hard to lie, my dear Accept forbidden fruits in hiding Desolate, destroy, deny Fix yourself and burn the others   That clock says otherwise, Says you never were yourself.   It’s not so hard to die, my dear They’ll eat you up with salty sweat Gruesome act to hide [...]

Recul. Partea a IIIa. X şi Zero.             -Dan, concentrează-te. Dan!             Film prost, asta trăiesc acum! Unde eram, cine vorbea cu mine, nu ştiu. Lumina albă era atât de intensă, iar vocea aia piţigăiată mă striga de parcă eram pe cale să mor. Murisem? Purgatoriu? Acum mă decideam, mor sau lupt?             Straniu era [...]

Scribble Scribble, scribble, count to ten Charge my heart and free The ones we’ve lost- Seconds, fancy midnight hours We’re the same when we’re away.   Doodle, doodle, count to ten Breathe me into carbon drawings I can’t say I’m just my former- Reinvented, stand corrected.   I deny your shameless pleasures.   Scribble, scribble, [...]

Recul. Partea a Doua. Visul.

Posted: August 19, 2011 in povesti lucide

Partea a doua: Visul     Mă aflam în biroul doctoriţei Sergiu, o cameră care mirosea a vopsea proaspăt aplicată, cu un dulap imens şi o bibliotecă cu manuale de psihiatrie. Ea scria ceva într-o fişă, ignorându-mă cu desăvârşire. Când a terminat, şi-a dres vocea cu un aer de importanţă şi a pus un reportofon [...]

Recul Partea I. A doua zi “Plânsul este inutil”, îmi spunea mereu mama, “este doar un catalizator al compalcerii de sine”. Nu mă feresc să plâng în momentul ăsta, împotriva învăţămintelor înţelepţilor, privind trupul fără viaţă ce mi se-ntinde la picioare ca o păpuşă greoaie aruncată la gunoi. *** M-am trezit în transpiraţii amare, tremurând [...]

  Vorbesc. Vorbesc mult, vorbesc tare, vorbesc nonsensul şi-l gonesc din ambiguităţi. Vorbesc de tine şi de noi, de ele cu-n zâmbet înnăbuşit, de ei cu-n gust toxic. Vorbesc de trecut de parcă n-a existat, a fost doar o iluzie-n toi de noapte, un vis lucid terminat voit. Vorbesc de prezent la timpul trecut, iar [...]

Helena

Posted: July 29, 2011 in povesti lucide

Helena Era o zi extrem de călduroasă. Transpira abundent, urându-şi hainele negre cu care era îmbrăcată. Se aflau în cimitir.Helena privea fata moartă, zâmbindui duios. Prin câte-a trecut ea, se-nţelege, o viaţă tumultuoasă, un apus sclipitor, parcă-I părea rău Helenei că n-o va cunoaşte niciodată. Corpul cenuşiu era îmbrăcat într-o rochie transparentă ivindu-I curburile sânilor, [...]

Scurtă privire în Oglindă Se demachia în oglindă, admirându-şi conturul ascuţit al feţei, urmărind cu privirea reacţiile lui. Stătea rezemat de cadă, neştiind dacă să fie stânjenit sau nu de situaţie. A rugat-o să îl lase să o privească, un moment de intimitate mult preţuit, aşa cum sexul este intimitatea trupurilor goale. Nu se văzuseră [...]

Povestea inimii solare Îţi aminteşti, domnişoară Femeie? Eu, Omul, cel care te-a clădit din bucăţi putrede numite regrete, Omul pe care l-ai lăsat în pădurea cleioasă, doar pentru că ţi-era dor de Singurătate. Tu, stereotipul îngerului dezolat, scăldându-se în mizerii sacre, tu m-ai căutat obsesiv în chipuri generice şi saci de lut. Ai plâns, te-ai [...]