Cu si Despre
Cateodata sustin sintagma “imagination is a curse”. Insa e genul ala de blestem care te face sa te (re)descoperi. Subconstientul uman nu poate fi atins, explorat, inteles usor. Insa pe la 16 ani, cand am inceput sa scriu, mi-am dat seama ca tot ce nu gandisem, verbalizasem, simtisem in mod constient se desfasura pe foaia aia de caiet, la inceput haotic, apoi simbolic, uneori criptic, uneori ironic.
Nu scriu neaparat ca sa ma descarc. Nu scriu neaparat pentru cineva. Scriu pentru ca-mi place sa vad ce se-ascunde acolo unde nimeni nu poate ajunge. Un text este personal oricum l-ai lua. N-are nevoie sa fie auto-biografie ca sa fie o parte din autor. Doar o parte din intamplarile din scrieri sunt rupte din viata mea. Majoritatea? O oglinda a subconstientului meu, o proiectie a unui alter-ego. Cum pot o poezie, o proza scurta, un roman, sa NU fie personale, daca sunt imaginate de acea persoana?
Constientizez ca internetul este un loc in care toata lumea are o parere, si multi nu stiu sa si-o expuna decat brutal. Tot ce va rog este sa separati scrierile de persoana, cine sunt eu in viata reala este o poveste, cine sunt eu printre personaje si proiectii…alta poveste.
Va multumesc pentru sustinere, feedback-ul vostru este mereu apreciat. Daca aveti intrebari sau sugestii, daca vreti sa-mi cititi vechile scrieri, nuvela, poezii mai vechi, scrieti-mi.
A voastra cronicara a vietii,
Ana
Imagination is a curse for me as well. Inspirația mă vizitează rar, dar bine. Și atunci când o face, trebuie să se dea toți din calea mea pentru a-mi satisface nevoia de a scrie. Este într-adevăr un blestem, pentru că scriitorii ajung de foarte multe ori să se izoleze, mai ales din cauza faptului că foarte puțini înțeleg ce se petrece cu adevărat în interiorul unui scriitor când are o pornire. Cu riscul de părea scăpat de la nebuni, voi compara actul de transpunere a inspirației în cuvinte cu un fel de transă, din care nu ieși până ce nu-ți vezi creația terminată. Și singura ta răsplată este feedback-ul celorlalți. Nu-ți trebuie bani, nu-ți trebuie nimic. Vrei doar să știi că efortul tău creativ a schimbat măcar un pic viața celorlalți, fie prin faptul că i-a deconectat pentru o secundă de realitate, fie prin faptul că le-a pus un zâmbet pe fețele obosite.
Critici au fost și vor exista întotdeauna. Mai ales cele nefondate și neconstructive, venite din partea unor oameni care habar n-au prin ce trece o persoană atunci când scrie. Învață să te detașezi de asemenea critici și comentarii. Asta nu înseamnă că trebuie să vezi doar părerile bune ale oamenilor, ci și pe cele mai puțin bune, dar din care ai putea învăța cum să-ți îmbunătățești munca. Și, nepărat, continuă să scrii, indiferent ce-ar spune lumea. Undeva, cândva, cineva îți va aprecia creațiile și vei ști că n-a fost în zadar.
inseamna ca scriem la fel…si pentru mine e aceasi senzatie de transa, tocmai ai descris felul in care scriu eu. ma bucur, totusi, ca te stiu nu numai asa cum ni te arati noua, ci si prin scrierile tale. acolo, imi arati ca esti atat de departe de imaginea pe care o au cei cunoscuti cand se gandesc la tine…sper sa mai scrii, multumesc mult de tot pentru feedback. Tu stii la fel de bine ca mine cat de usor se arunca rautatile, si ai dreptate, o satisfactie mai mare ca faptul ca cineva ma citeste si ma apreciaza nu exista. Niciodata n-ar trebui sa scrii din obligatie, presat in vreun fel. Singura scriere care va iesi bine e cea care iti “izvoraste” din imaginatie, fara sa eziti, fara sa te opresti, fara sa ai in gand, constient, urmatorul cuvant pe care il vei scrie.
Sper ca the writer’s block sa dispara in curand, pana atunci, numai bine si multumesc din nou!>:D<